Zilele trecute am avut o sesiune de coaching cu un candidat senior, foarte bine pregatit profesional, cu studii inalte si cu certificari multiple, cu un traseu profesional ce denota loialitate si seriozitate. O conjunctura nefavorabila – compania in care lucra a decis sa se retraga de pe piata locala – l-a pus in situatia de a ramane fara job dupa o perioada de aproape 20 de ani. Intr-o prima faza, beneficiind de un pachet de exit decent, nu s-a panicat si a dorit sa se bucure de o neasteptata vacanta. In plus, omul avea incredere ca experienta sa in domeniul in care activase, calificarile si rezultatele obtinute de-a lungul timpului ii vor permite sa isi gaseasca de lucru intr-un timp rezonabil. Era incurajat si de fostii colaboratori care, la randul lor, cunoscandu-l ca un excelent profesionist, nu concepeau sa il vada prea mult timp neocupat. Candidatul nostru a inceput sa aplice la diferite job-uri, sa isi trimita CV-ul la agentii de recrutare, sa-si contacteze fosti colegi, cam tot ce i s-a parut ca l-ar putea reintegra profesional. Surpriza sa a fost ca de cele mai multe ori CV-ul sau nu era vizualizat atunci cand aplica on-line. A sustinut totusi cateva interviuri cu potentiali angajatori, iar, daca a primit raspunsuri negative, acestea nu specificau de ce nu a fost el cel alesul. Anul acesta se implinesc doi ani de cand isi cauta activ un job. Iar acum se loveste de comentariul ca a stat prea mult timp “pe bara”. Omul tanar, va schimba prefixul (40) in curand, este demoralizat si are impresia ca, in fapt, poate nu a fost chiar atat de bun pe cat a crezut el si cei pe care i-a cunoscut. A ajuns in punctul in care ar accepta aproape orice fel de job si ar lua-o de la inceput in orice alt domeniu. L-am intrebat daca el crede cu adevarat ca aceasta este o solutie; cu atat mai mult cu cat nici acest demers nu pare sa aiba succes. Am trecut in revista activitatea sa, rezultatele si aspiratiile sale, factorii motivationali, personalitatea si stilul de lucru, calitatile si elementele care il definesc si il recomanda. L-am incurajat sa isi defineasca in clar obiectivele pe termen scurt, respectiv target-ul de companii si posturi pe care le urmareste, sa isi revizuiasca modul in care si-a intocmit CV-ul, prezenta sa pe canalele de networking profesionale existente on-line, sa apeleze la toti cei care il pot recomanda pentru activitatea si rezultatele obtinute si sa le faca vizibile, sa indrazneasca sa isi creeze chiar un brand personal, fiindca are de ce. Traim vremuri in care nu e de ajuns ca tu si o mana de colaboratori stiti cat esti de bun, atata vreme cat acest lucru nu este vizibil – in toate formele adecvate, de bun simt si intr-un mod creativ acolo unde se poate. Nu este nimic rau sau ostentativ in a-ti face cunoscuta valoarea, mai ales daca ai in spate si recomandarile aferente. Mediul on-line a devenit o a doua natura a noastra, vrem nu vrem. Cineva spunea ca daca nu esti prezent on-line, nu existi. Nu sunt 100 % de acord cu aceasta afirmatie, dar daca ai ce spune, fa-o, implica-te in comunitatea din care faci parte si impartaseste din experienta ta!
Whenever I need a boost in life, I stop and look at children. They embody all possibilities, the raw potential of a true masterpiece. I feel energized, yet scared for they have the seeds to become beautiful flowers, but the process is long and storms along the way could vanish their purity. Do we get to repeat some mistakes some gardeners did? Do we leave them on the mercy of the fate? Normally, we tend to gracefully treat a child, to protect him / her and offer assistance. Meanwhile, how do we treat ourselves? Allow yourself the role of a soul gardener – be gentle to your feelings, pamper your heart and seed the care you deserve and never forget about your inner child :)!
Dreams, failures, reality …
You have seen it written in many forms: “When God closes a door, He opens a new window”. You might not see it right away and sometimes you don’t get to notice it at all. Why is that? It could be due to the fact that we no longer give ourselves the time to simply reflect at things that happen to us. We seem to let circumstances lead our life and we get fooled that we live what we determine for ourselves. Is it really so? So how comes that we are almost all the times unsatisfied? Why is it so that we keep us busy referring to anything but ourselves and our own evolution in life? When was the last time you felt good spending the time with you? More precisely, when was the time you spent time with you alone? We get to lose track of our inner soul and deep wishes. There are times when seeking answers that I take a glance of children. Interestingly enough, I try to remember what was it that I dreamed to become when “I would be a grown-up”. Well … I compare it to what I actually turned up to be … no resemblance whatsoever. The thing is that we get chances in life to turn things around and to embrace a new beginning. Those are the moments when we need to step up and recollect who we are, what our inner drivers are and what makes us unique. I challenge you and I challenge myself: dare to be true to yourself; thus you might be getting the chance to find your way and reach your inner potential!
Motivation is the art of getting people to do what you want them to do because they want to do it. (Dwight D. Eisenhower)
Laura Vlaicu 